Notă 33

Vreau să-ţi ţin faţa în palmele mele, să mă uit în ochii tăi şi să nu simt nimic.

Te-aş vrea înapoi. Sau poate că nu…
Păcat că eşti aşa minunat.

Înapoi la lunea ta minunată

Dacă mi-ai înăbuşi carnea cu a ta privire, cu al tău foc, aş zbura atât de aproape, oh, atât de aproape de tine! Foc îmi sunt şi vreau să mă porţi. Eu nu mă port, dar tu ai putea să o faci. Dacă aş expira flăcări prin ochi, m-ai strânge oare atât de tare, încât prin căldură să mă laşi să ard şi să mă sting?
Nu-ţi schimba culoarea, soare. Vino mai aproape şi ne vom curăţa sărutările până când…
Până când propriile suflări se vor coagula

Cuvinte dezordonate, aproape îmbâcsite. Dar nu mi-ai mai ars privirea de mult şi mi-era atât de dor de asta. Fericire,

Aguridă

“Căci furnica de-i furnică, la trup mare, la cap mică şi la mijloc subţirică, de umblă pe sub pământ, tot se ţine de cuvânt. Dar noi oameni botezaţi, de cuvânt suntem lăsaţi”

Îmi doresc să te apuce vinovăţia. Să regreţi, să îţi pară rău pentru ceea ce faci şi mi-ai făcut. Să te apuce plânsul şi să te doară, să te apese inima să nu mai poţi respira, aşa cum nu am putut eu respira nopţi la rând. Nu mă încălzeşte cu nimic faptul că tu eşti fericit şi nu am un strop de milă. Voi avea milă doar atunci când te vei întoarce la mine cu lacrimi în ochi ca să ţi le şterg, abia atunci.

Materne

Te nasc pe tine Evă, primă copilă. Din pântecele mele, creşti tu, carne, şi binecuvântează-mi trupul cu ale tale oscioare. Fie ca sângele vinelor mele să-ţi hrănească inimioara şi ca aerul plămânilor mei să-ţi îmbrăţişeze coastele. Tu eşti absolutul, iar eu îţi dau viaţă. Legată eşti tu de mine, tu, tu rod crud şi amar. Plânge-mi în urechea stângă şi ascunde-te în căminul braţelor mele. Îţi voi desăvârşi buzele cu laptele sânilor mei, iar obrăjorii ţi-i voi încălzi cu pielea mea arzând. Fiecare deget al tău îşi va avea amprenta sărutată, iar tu îmi vei însămânţa sărutările înapoi în pământ. Şi din ele, oh, din ele, vor naşte flori. Vai, tot pământul va fi scăldat de florile noastre, Eva.
Aşează-ţi tămplele în poala mea şi adormi. Deschide ochii.

Notă 76

Respiră-mă. Fă-o prin plămânii tăi arşi. Fă-o acum, grav şi brusc. Vreau, odată cu tine, să respir tot aerul pe care îl porţi. Pentru că eu nu port, pentru că nu mă porţi.

Întoarce-te

Îţi poruncesc să mă iubeşti,  îi spuse regina zmeului.
Îţi poruncesc să mă ţii în frâu, să mă cuminţeşti. Să mă tratezi cum se cuvine, ca pe o regină, să mă tratezi ca pe un fruct, dar un fruct de care sa-ţi fie poftă întotdeauna. Să îmi oferi afecţiune, să mă simt minunată, frumoasă, specială. Să fi al meu orice s-ar întâmpla, să îmi oferi o fetiţă. Să mă vindeci de griji şi de temeri. Să îmi faci promisiuni şi să te ţii de ele. Să laşi balaurul să mă ducă la soare. Să faci ca timpul să nu mai conteze şi să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Lasă-mă să îţi spun că te iubesc.

Notă 37, 38

-Te invidiez.
-De ce?
-Eşti puternică.
-Mulţumesc.

———————

-Ce mai faci?
-Nu ştiu, sunt în aer.
-Coboară pe pământ.
-Dă-mi o mână de ajutor, căci voi cădea.

Dublă

Eu sunt un animal trist. Nu pot face ceea ce simt pentru că nu voi reuşi să capăt acel lucru frumos pe care mi-l doresc.
Pentru că dacă fac ceea ce simt, fac lucruri superficiale.

Bine te-am găsit, an nou

Dar nu pot scrie nimic despre prima zi a ta…

Eliberează

Frica

Se întâmplă uneori, să fim loviţi de o boală de care nu am mai auzit până acum. Sau poate am auzit dar nu ne gândeam că ne va lovi.
Eu sufăr de o boală gravă, numită emoţie. Dar e o emoţie atât de chinuitoare şi nouă pentru mine, oh Doamne. Simptome scoase din basme, griji, temeri, paranoia…
Asigură-mă că e bine că sufăr de boala aceasta. Şi că nu mă vei trata. Rupe-mi te rog, doar simptomele.